barese



U arcàne
[nu fatte terciùte a Petegnàne]

L’àlda demèneca matìne, tande m’ère fatte pigghià-a llèsce U Corrìire de BBàre de Scennàre ca m’u lesscìibbe tutte de felàte e, a menzadì, non appène, Cecìlie, megghièrme, me vète, dìsce:
C.: - Tonìne, ce-iè, non de sìinde?
T.: - No! Percè?
C.: -Tìine nu chelòre vèrde-vèrde, par’a vedè ca tìine u colère. Forse percè  stanotte te sì affatecate assè? Dàtte pasce, affirmete nu memènde, ce-nò, me mmìscke sta frenesì, pure a mmè.
T.: - Ma ce stà-a ddisce, stà-a schìirze?
C.: - Pe nnudde, no! Vatt’a vvìte o spècchie!
        E fescibb a spicchiarme.
T.: - Uè! Tìine rasciòne! Ma da ddò ièsse stu vvèrde m-bbàcce; come-iè, stamatìne stève acchesì bbuène!
        M’assedìbbe a la tàuue pe mangià, ma penzàve sèmbe o chelòre de la faccia mè, da ddò assève stu cappre de vvèrde. Nom m’ère arragàte che nessciùne, non denève scadènze e mmànghe cambiàle. Iè cchiù de na semàne ca nom màngeche cìme de rape e mmànghe scarciòffe. E ccome pot’èsse stu fatte. Parlàmme de le fatte nèste e de iàlde cose, e dope du café, megghièrme me dìsce:
C.: - Com’è ca iòsce parle che ccuss’accènde barèse, com’o chembbàgne tù, Cellùzze de BBare, ca pò, me piasce assè acquànne parle barèse cu chèdda faccia bbiànghe e rròsse ca tène.
       Sckattàbbe a rrìte e no lla fernève cchiù, percè a la mbrevìse, avève capìte u fatte e iève accussì chendènde ca nge decìbbe:
T.: - Cecì, camìne, fà sùbbete, vìine che mmè!
        E me la pertàbbe iìnd’a la camèra nòste, mbrìme nge spegghiàmme e nge mettèmme a llìitte e nge dèmme da fà.Passate n’orètte, addemannàbbe:
T.: - Mèh! E mmò, come stògghe, ce chelòre tènghe?
C.: - Mò stà bbuène, sì repigghiàte u chelòre tu naturàle, u ...colère t’ha  passàte.
T.: - Ma quale colère e colère. U fatte iè che me sò talmènde compènètrate iìnde alla letture d’ U Corrìire de BBare e u dialètte barèse, ca sò pegghiàte pezzìnghe u chelòre vèrde de la carte du giornàle. Ma tu mò vìte nu pìcche! U sà ce-ià fà, da crà, u-ià lèsce tutte le matìne e acchesì u pomerìgge facìme le fatte nèste!
C.: - Ma tu matte sì, ce ttìine n-gàpe: sule la demèneche! Ce me uè fà menì adavère u colère a mmè?
T.: - Ce uè fà Cecì, acchesì iè la Cheldùre. Iè totte Cheldùre.
C.: - Sì, ma a mmè vènene totte le delùre de sckène. E ppò, tu lìsce e llìsce e sèmbe gnorande remàne. Come-iè stu fatte.
T.: - Cecì, non dànne adènze, no nge badanne. Sò delùre ca pàssane. Repùsete, ca iè mmègghie. Stasère te dìgghe arrète u fatte come-iè. Mò vogghe de fodde.
Nge vedìme stasère!!!!

Traduzione italiano/barese del noto demologo Felice Giovine, direttore de "U Corrìire de BBàre"; Presidente dell'Associazione Accademia della Lingua Barese "Alfredo Giovine"; Direttore del Centro Studi Baresi.
-------------
Versione in italiano.

l’ arcano
 [un fatto avvenuto a Putignano]
Tanto mi piaceva la lettura de "U Corrìire de BBàre" di gennaio che lo lessi tutto d’un fiato nella mattinata di domenica scorsa e a mezzogiorno non appena mia moglie mi vede, dice.
C.:  Tonì, non ti senti bene?
T.:  No, perché?
      C.: Hai una cera verdastra, che hai il colera? Oppure stanotte ti sei affaticato troppo? Riposati un po’, di questo passo rovinerai anche me.
T.:  Stai scherzando?
C.: Ma no. Vediti allo specchio.
E corsi alla specchiera.
T.: Toh! Hai ragione, Cecì. Ma come può essere? Stamane stavo così bene!
Pranzai tutto pensieroso e continuando a chiedermi: Come può essere? Non mi sono arrabbiato. Cambiali non ne tengo. E’ più di una settimana che non mangio né carciofi e né cime di rape. Come può essere? Discorremmo d’altro e dopo il caffè mia moglie mi dice.
      C.: Dimmi com’è che oggi stai parlando con accento barese come il tuo compagno Ciccilluzzo di Bari? Almeno lui è un piacere ascoltarlo col suo colorito bianco e rosso.
T.:  Ah, ah, ah, ah, …..   
Scoppiai a ridere e non me la finivo più perché avevo risolto l’arcano. Sinché le dissi tutto contento e gioioso.
T.:   Su vieni con me, presto-presto!
Senza darle il tempo di protestare la presi per mano e la condussi di corsa in camera da letto, e le dissi: “ Mettiti il pigiama e diamoci da fare. Senti a me. Poi ti spiego”. E così fu. Dopo un’oretta le dissi.
T.:  E adesso come sto? Di che colore è la mia cera?
C.:  Mo’ stai bene. Benissimo. Il colera è passato.
       T.:  Ma quale colera e colera! Il fatto è che mi sono talmente compenetrato nella lettura del barese che ho assimilato sia le parole che il colore del giornale! Quello è tutto verde! Da domani la mattina leggerò il barese così il pomeriggio faremo all’ a……
Non finii di parlare che lei gridando dice.
       C.: Tonì, per favore, cerca di leggere il barese solo la domenica, altrimenti il colera me lo farai prendere a me!
T.:  Che ci vuoi fare, Cecì, è la cultura. E’ tutta cultura!
       C.: Si, ma tutti i dolori di schiena sono i miei. E poi, dimmi, stai sempre a leggere e a leggere ma rimani sempre un ignorantone. Come lo spieghi?
       T.: Cecì, non badare. Son dolori che passano! Dormi, riposati che è meglio. Stasera ti spiegherò meglio il fatto. Ora devo andare, vado di fretta. A stasera.
agan
---------------- 
Traduzione in putignanese. 


l’ arcän


Tant mε piascëv a lescεr u Corriεr dε Bbär dε Scεnnär ca u lεscibb tott dε nu fiät nda mattεnät dε dεmenεca passät i a menzareiə appiεn mɛgghierεm mε vëd mε desc:
C.:  Tonì, nan tε sind bbün?
T.:  No, pεccè?
C.: Tïn na ciεra vεrdastr, cè tïn u culïə? Nan iə ca stanott tε sì stancät assiεə? Rεpusεt nu pecch, dε stu pass a arruvεnà pör a me.
T.:  Ste schirz?
C.: Ma no. Vedεt o specchiə.
Scibb sobbεt a spεcchiarm.
T.: Addaviεr! Tïn a raggiön, Cecì. Ma accumm pot’ess? Vεdεmmän stäv   accussè bbun!
Mangibb söp a pεnzïr i addumannannεm: Accumm potess? Nan mε sond arrabbiät. Cambiäl nan tengh. Iə chiowə dε na sεmän ca nan mangiə nì carciöf i ni cëm dε räp. Accumm potess? Parlamm d’alt cös i dopp u cafiə migghierεm dess:
C.: Demm nu pecch pεccè iuεsc ste parl alla bbarës accumm u cumbagn towǝ
      Cεccεllozz dε Bbär? Almiεn codd iə piascevεl a sënd cu chedda facciə bianch i ross.
T.:  Ah, ah, ah, ah, …..   
Schattibb a redεr i na ma fεnëv mai dε redεr pεccè er rεsolt l’arcän. Allör ngε dεscibb tott cuntend.
T.:   Sciam, vïn cu me, fa sobbεt!
Senza mangh darl u timb dε prutεstà a pεgghibb pε mmän i a purtibb nda camεr du llitt, i ngε dεscibb: Mittεt u piggiäm i damεc da fa. Sind a me. Puεə tε spïgh. I acussè fuə. Dopp n’orett ngε dεscibb: 
T.:  I mo accumm stöch? Dε cε chεlör iə a facc?
C.:  Mo stiə bbün. Bbün propriə. U culiə ti passät.
T.:  Ma qual culiə-i-culiə! U fatt iə ca mε sond talment cumpεnεträt nda lεttör du bbarës ca egghiə assεmεlät tott i paröl i pör u chεlör du giornäl! Codd iə tott verd! Da criə a rεmmäm egghia lescεr u bbarës i u pomeriggiə ama a fa amm …
Na fεnibb dε parlà ca dess seriamend:
C.: Tonì, pε favör, circh dε lescεr schett a dεmenεch rεmmän u bbarës, sε no u culiə mu fasc vεneiə a me.
T.:  I cε vu fa, iə a cultör. Iə totta cultör!
C.: Sën, ma i dεlör di cust sond i maiə! I puə, nan’è capët, stiə semb a lescεr i a lescεr i semb nu ngorantön send. Accumm u spigh?
T.: Cecì, aiawə ste pinz. Sond dεlör ca passεn! Durm, rεpusεt che megghiə. Stasër te gghià spiegà megghiə u fatt. Mo me ne sceiə, ca vöch dε fodd. A stasër.
-----------------------------
agan

--------------


Nessun commento: